Viceamiral Ion Murgescu
Comandantul primei nave de război a Marinei Militare Române în Marea Mediterană şi în Marea Neagră, comandant al Marinei Militare Române între anii 1874-1879 şi 1888-1901.
Născut la 27 martie 1846 în Buzău, viceamiralul Ion Murgescu a absolvit
cursurile Şcolii Navale Imperiale de la Brest (Franţa), la 1 august
1866, după care a efectuat un voiaj de instrucţie cu nava-şcoală
franceză „Jean Bart”.
În anul 1873, căpitanul Murgescu a fost numit la comanda canonierei „Fulgerul”, noua navă a flotilei române, construită în şantierele din Toulon (Franţa), fiind însărcinat cu aducerea în ţară a acesteia şi comandând astfel pentru prima dată o navă românească de război în Marea Mediterană şi în Marea Neagră. La sosirea în România, în aprilie 1874, căpitanului Murgescu i s-a conferit medalia „Virtutea Militară” clasa I, pentru îndeplinirea în cele mai bune condiţii a misiunii încredinţate.
La data de 10 decembrie 1874, căpitanul Ion Murgescu a fost numit în funcţia de comandant al Flotilei Române până la 1 aprilie 1877. La 1 decembrie 1877, maiorul Murgescu a revenit la comanda Corpului Flotilei Române, deţinând această funcţie până la 8 aprilie 1879, când a fost numit în funcţia de director al nou-înfiinţatului Arsenal al Flotilei din Galaţi. Din 1888 până în 1901, colonelul Ion Murgescu a fost din nou comandant al Corpului Flotilei Române. A fost înaintat la gradul de viceamiral în rezervă.
A încetat din viaţă la data de 5 martie 1913 în Bucureşti.
În semn de omagiere a personalităţii sale, numele său este purtat de către prima navă românească de război construită în întregime la noi în ţară, la Galaţi, în 1939, care a fost puitorul de mine „Amiralul Murgescu”, de Şcoala Militară de Maiştri a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu” şi de Şcoala „Viceamiral Ion Murgescu” din comuna Valu lui Traian, judeţul Constanţa.
În anul 1873, căpitanul Murgescu a fost numit la comanda canonierei „Fulgerul”, noua navă a flotilei române, construită în şantierele din Toulon (Franţa), fiind însărcinat cu aducerea în ţară a acesteia şi comandând astfel pentru prima dată o navă românească de război în Marea Mediterană şi în Marea Neagră. La sosirea în România, în aprilie 1874, căpitanului Murgescu i s-a conferit medalia „Virtutea Militară” clasa I, pentru îndeplinirea în cele mai bune condiţii a misiunii încredinţate.
La data de 10 decembrie 1874, căpitanul Ion Murgescu a fost numit în funcţia de comandant al Flotilei Române până la 1 aprilie 1877. La 1 decembrie 1877, maiorul Murgescu a revenit la comanda Corpului Flotilei Române, deţinând această funcţie până la 8 aprilie 1879, când a fost numit în funcţia de director al nou-înfiinţatului Arsenal al Flotilei din Galaţi. Din 1888 până în 1901, colonelul Ion Murgescu a fost din nou comandant al Corpului Flotilei Române. A fost înaintat la gradul de viceamiral în rezervă.
A încetat din viaţă la data de 5 martie 1913 în Bucureşti.
În semn de omagiere a personalităţii sale, numele său este purtat de către prima navă românească de război construită în întregime la noi în ţară, la Galaţi, în 1939, care a fost puitorul de mine „Amiralul Murgescu”, de Şcoala Militară de Maiştri a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu” şi de Şcoala „Viceamiral Ion Murgescu” din comuna Valu lui Traian, judeţul Constanţa.